Arhiepiscopul Timotei al Aradului la vârsta patriarhală de 90 de ani de viață

† Veniamin

Episcopul Basarabiei de Sud

 

Acum la cea aniversar, ne bucurăm să cinstim la vârsta patriarhală de 90 de ani pe vrednicul Arhiepiscop Timotei al Aradului, care cu dragoste și blândețe a știut să slujească frumos Biserica și să păstorească cu înțelepciune credincioșii din eparhia Aradului mai bine de 40 de ani, fiind un ierarh smerit, râvnitor și rugător, prietenos și deschis, un apropiat al tinerilor și al slujitorilor sfintelor altare. Așa l-am cunoscut pe Înaltpreasfinția sa cu ani în urmă, cu ocazia unor activități academice la Facultatea de Teologie din Arad, iar mai apoi am avut discuții constructive pe latură administrativă, ocazii deosebite pentru a comunica și a dialoga cu vlădica Timotei, pentru mine fiind ca părinte, un tată responsabil și un bunic sfătos.

 

Câteva aspecte biografice

Viitorul arhiepiscop al Aradului, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei[1] s-a născut la Timișoara, din părinții Vioara și Caius Sevici, în data de 4 iunie 1936, primind la botez numele de Traian Petru. A primit o educație aleasă în familie, urmând școala elementară în Timișoara, iar, între anii 1946-1953, studiile medii la Liceul  Constantin Diaconovici Loga din Timișoara, absolvindu-le cu rezultate remarcabile.

Crescut într-o atmosferă frumoasă în familie, educat în spiritul credinței și al respectului față de valorile spiritualității ortodoxe, într-o perioadă destul de dificilă pentru creștinii din România, și-a continuat studiile universitare, între anii 1953-1957, la Institutul Teologic Universitar din București, elaborând o teză de licență în Patrologie, în care a dezvoltat  tema Histologiei, respectiv: Hristologia și soteriologia Sfântului Atanasie cel Mare[2].

Ulterior, între 1957-1960 a urmat cursurile de doctorat la același institut, având ca profesori pe Sfântul Preot Dumitru Stăniloae, pr. Prof. dr. Liviu Stan, Teodor Bodogae etc., susținând la data de 5 iunie 1973, teza de doctorat cu titlul: "Doctrina hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei, în lumina tendințelor actuale de apropiere între Biserica Ortodoxă și vechile Bisericile Orientale", elaborată sub atenta coordonare a părintelui profesor dr. Ioan G. Coman, unul dintre marii patrologi români și un orator deosebit.

În perioada studiilor doctorale, începând cu anul 1961, a activat ca profesor la Seminarul din Caransebeș, apoi, din 1 octombrie 1961 ca secretar eparhial la Arad, ulterior, secretar eparhial la Timișoara, începând cu 1 iulie 1962.

În 22 octombrie 1961 a fost hirotonit diacon celib de către Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, iar la 10 martie 1968 a fost hirotonit preot, fiind numit vicar administrativ la 1 aprilie 1968 la Arhiepiscopia Timișoarei și Caransebeșului. Văzând calitățile sale, dând curs chemării inimii sale, a depus voturile monahale, fiind tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș Bodrog, la 6 decembrie 1969, când i s-a dat numele de Timotei, ucenicul iubit al Sfântului Apostol Pavel. Ulterior, potrivit funcțiilor deținute, a fost hirotesit arhimandrit, încredințându-i-se mai multe responsabilități.

În paralel cu activitățile din eparhie, a efectuat stagii de specializare în Elveția, la Facultatea de Teologie Protestantă din Neuchatel, în anul 1967, la Institutul Ecumenic din Bossey, între anii 1967-1968, iar între anii 1971-1972, a urmat studii la Facultatea de Teologie din Freiburg, participând la numeroase întruniri ecumenice interconfesionale și intercreștine din diferite centre europene, care au avut loc în Elveția, Franța, Germania, Suedia, Finlanda, USA etc. În calitate de reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române la aceste întruniri, a prezentat comunicări, referate și a familiarizat pe membrii celorlalte confesiuni cu doctrina ortodoxă.

Slujirea arhierească a vlădicului Timotei la Timișoara și Arad

Tânărul arhimandrit Timotei Seviciu s-a remarcat atât pe plan didactic, ca profesor de Seminar, misionar și publicistic, dar și în plan administrativ, ca vicar eparhial, ajutându-l pe Mitropolitul Nicolae al Banatului în activitățile de la Arhiepiscopia Timișoarei, fapt pentru care a fost recomandat Sfântului Sinod în vederea alegerii ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului. Analizând recomandarea Mitropolitului Nicolae al Banatului și propunerea Adunării eparhiale, Sfântul Sinod l-a ales în ședința din 15 decembrie 1975, ca episcop vicar, cu titulatura „Lugojanul", fiind hirotonit și intronizat la 7 februarie 1976. Ulterior, tânărul episcop vicar s-a remarcat în slujirea Bisericii neamului în vremuri grele pentru Biserica Ortodoxă Română, el fiind statornic, implicat și devotat chemării pe care i-a făcut-o Mitropolitul Banatului, care i-a marcat viața, activând în această slujire până în anul 1984, când a trecut la Domnul Episcopul Visarion Aștileanu al Aradului.

Apreciind calitățile sale duhovnicești și pregătirea teologică deosebită, experiența acumulată ca vicar eparhial și episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului, Sfântul Sinod la ales la 30 septembrie 1984 în postul de episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului. Intronizarea a avut loc la Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Arad, în data de 2 decembrie 1984, aceasta fiind făcută de către Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, împreună cu Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului, Episcopul Vasile Coman al Oradiei, Episcopul Emilian Birdaș al Alba Iuliei și arhiereul vicar al Aradului, Gherasim Cocoșel.

Venind la Arad, a continuat lucrarea vrednicului înaintaș, intensificând slujirea liturgică și omiletică, dar și activitățile cultural-educaționale și pastoral-misionare, cu greutățile specifice perioadei respective și cu provocările unei societăți atee. A trebuit să încurajeze clericii să poarte crucea slujirii și credincioșii să rămână fideli și statornici, aici mai păstrându-se zelul misionar al Oastei Domnului și mai ales a Sfântului preot mărturisitor Ilarion Felea. A prins transformările din 1989-1990, susținând mișcarea de eliberare de sub regimul totalitar și intensificând activitățile, a răspuns nevoilor concrete ale misiunii Bisericii în noul context social politic și misionar din România anilor 1990, bucurându-se de aprecierea clericilor din eparhie, a autorităților locale și a membrilor Sfântului Sinod.

O provocare aparte a fost cea a relațiilor cu celelalte culte, dar mai ales cu greco-catolicii din zonă, care au cerut retrocedarea unor biserici și reînvierea unor mișcări neoprotestante. În această atmosferă, ierarhul, cu înțelepciunea sa, a reușit să păstreze pacea și să găsească soluțiile pastorale pentru așezarea lucrurilor în eparhie.

De asemenea, în contextul reorganizării vieții bisericești a românilor din jurul granițelor, Sfântul Sinod a readus sub omoforul Episcopului Aradului Vicariatul ortodox din Gyula, Înaltpreasfinția sa păstorind, până la înființarea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, în anul 1999, pe toți credincioșii români din Ungaria, pregătind terenul pentru activitățile ulterioare.

La peste trei secole de activitate statornică, smerită și de apărare a valorilor ortodoxe și de cultivare a vieții creștine de către Episcopia Aradului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, la data de 18 iunie 2009, ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a eparhiei, iar a titularului ei, la rangul de arhiepiscop, ceremonia de ridicare în rag având loc în Catedrala Sfânta Treime din Arad la 28 noiembrie 2009. Evenimentul a avut loc cu ocazia aniversării a 25 de ani de arhipăstorire a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Timotei și la 303 ani de slujire a eparhiei.

Activități și împliniri arhipăstorești ale Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Timotei

După căderea regimului comunist, Biserica a trebuit să răspundă nevoilor credincioșilor și să intensifice programul pastoral misionar prin construirea de biserici, consolidarea și restaurarea bisericilor monument, dar și repararea bisericilor aflate în stare de degradare din cauza contextului și a lipsurilor cu care se confruntau comunitățile.

În acest sens, la data de 24 noiembrie 1991 a fost pusă piatra de temelie a noii catedrale din Arad, catedrală ce a fost finalizată în anul 2008, având o pictură bizantină și un mobilier bisericesc bogat ornat, această biserică devenind loc de pelerinaj pentru vizitatorii orașului. Catedrala a fost sfințită de către Patriarhul Daniel al României, împreună cu membrii Sfântului Sinod. Construcția acestei catedrale era o necesitate pastorală și a dat un nou suflu ortodoxiei din zonă, fiind poarta de intrare în România dinspre Vest, aici activând mai multe confesiuni creștine.

 De asemenea, a restaurat ansamblul monahal Gai și a construit o măreață biserică în stil moldovenesc, aceasta fiind una dintre mănăstirile căutate de credincioșii din zonă.

Menționăm că Înaltpreasfinția sa a încurajat preoții să înnoiască bisericile existente și să construiască noi biserici la parohiile înființate, dar și la unele mănăstiri. În acest sens, amintim că au fost construite peste 70 de biserici în județele Arad și Hunedoara, iar peste 450 de biserici au fost restaurate și renovate.

O atenție aparte, a arătat mănăstirii de metanie, mănăstirii Hodoș-Bodrog, cea mai veche așezare monastică din țară, unde a restaurat biserica veche și a construit o biserică nouă, mănăstirea devenind loc de pelerinaj și rugăciune pentru credincioșii din zonă și pelerinii din toată lumea.

Întrucât în această zonă mănăstirile au fost demolate de generalul Bukov, păstrându-se doar amintirea lor, ierarhul a înființat și reactivat mai multe mănăstiri, dintre acestea amintim: mănăstirile Feredeu, Roșia, Almaș, în județul Arad și mănăstirile: Vulcan, Straja, Cuciuș în județul Hunedoara, mănăstiri pe care le-am vizitat în anii din urmă.

Majoritatea acestor așezăminte monahale având o frumoasă organizare și devenind cetăți ale ortodoxiei în zona de vest a țării, aici credincioșii vin în număr mare pentru a se reculege și a se împărtăși din valorile ortodoxiei, păstrătoarea credinței și a valorilor spiritualității noastre românești.

O grijă specială, a acordat clericilor și viitorilor slujitori, în acest sens, a înființat mai multe școli teologice în eparhie. A înființat, în anul 1991, Seminarul Teologic Liceal Monahal Sfânta Ecaterina pentru fete de la Prislop, un loc aparte de pelerinaj pentru ortodoxia românească.

De asemenea, cunoscând tradiția Academiei teologice arădene desființată în anul 1948, a organizat învățământul Teologic atât la nivel universitar, prin înființarea Facultății de Teologie în anul 1991, cât și la nivel liceal, înființând în anul 1994 Seminarul Teologic Liceal Ortodox Arad, dar și Facultatea de Teologie, devenind cadru didactic al acesteia și predând cursurile de Istoria Bisericească Universală.

Pe lângă activitățile pastoral-misionare, didactice și educaționale, Înaltpreasfinția sa a înțeles nevoile comunităților, înființând așezăminte social-filantropice, cantine sociale, adăposturi pentru persoanele aflate în stări critice, victime ale violenței, centre social-filantropice și educaționale, tabere de vară, centre de zi, dar și alte instituții, acestea activând cu binecuvântarea sa și activând în parteneriat cu primăriile, consiliile locale, județene și unele organisme europene.

Recunoaștere și apreciere

Pentru activitatea sa jertfelnică și îndelungată pe tărâm bisericesc și cultural, Înaltpreasfinția sa a fost decorat cu distincții de stat și bisericești[3], primind Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria G - „Cultele”, în februarie 2004, Crucea Casei Regale a României pentru întreaga viață dedicată credinței şi slujirii Bisericii Ortodoxe Române timp de aproape 70 de ani, în anul 2022. A primit Titlul de cetățean de onoare al municipiilor Petroșani în anul 1997, Brad în anul 2002, Arad în anul 2004, al județului Hunedoara în anul 2009, precum și alte distincții și onoruri.

De asemenea, a primit mai multe distincții Patriarhale, acordate de Patriarhul României pentru merite deosebite și slujirea statornică, ale unor eparhii din țară, dar și a altor Biserici locale.

Menționez că l-am cunoscut pe Înaltpreasfinția sa din anul 1995, întâlnindu-l la ședințele sfântului Sinod pe când eram student la București, ulterior l-a cunoscut din postura de secretar al Cancelariei Sfântului Sinod, interacționând ocazional și bucurându-ne de experiența sa vastă. Aveam să-l cunosc mai bine după anul 2008, când am participat la unele simpozioane organizate de Facultatea de Teologie Ilarion V. Felea din cadrul Universității Aurel Vlaicu din Arad, dar și în calitate de consilier administrativ, conlucrând cu Arhiepiscopia Aradului. După începerea activității mele ca Episcop al Basarabiei de Sud, pot spune că s-a creat o relație de prietenie și frățietate între eparhiile noastre, fiind invitatul Înaltpreasfinției sale la unele evenimente la Arad în anul 2018, dar și colegi de peste trei decenii cu Preasfințitul Episcop Vicar Emilian Nica.

Am avut bucuria să-i cunosc pe profesorii de teologie din Arad, pe pr. prof. dr. Constantin Rus, pe pr. prof. dr. decan Cristinel Joja, pe părintele consilier Vasile Pop, dar și pe preacuviosul protosinghel Iustin Popovici, cu care am l-am cunoscut în perioada aflării sale la studii în Grecia. Toți aceștia vorbindu-mi lăudabil la adresa ierarhului lor.

În cadrul discuțiilor avute cu Înaltpreasfinția sa de-a lungul anilor, am avut ocazia sa văd inima bună și dragostea pentru Biserică, să văd grija pentru preoți și mai ales dorința împlinirii lucrărilor arhipăstorești cu responsabilitate și ascultare deplină față de Patriarhul României, conlucrarea exemplară cu Mitropolitul locului. Aceste calități l-au făcut să fie apreciat și iubit, admirat și ascultat în slujirile la care l-a chemat Dumnezeu de-a lungul vieții sale.

De fiecare dată, atunci când ne revedem la ședințele Sfântului Sinod, admir atenția cu care participă și eleganța manierelor sale în relațiile cu ierarhii, dar și cu toți ceilalți oamenii care-l înconjoară sau cu care interacționează. Înaltpreasfinția sa este în prezent cel mai învârstă ierarh al Sfântului Sinod, cu toate acestea, este prezent și atent la dezbateri și rămâne pentru noi cei mai tineri un model. Dumnezeu i-a dăruit viață lungă și bucuria împlinirilor pentru statornicia sa și felul în care s-a dăruit pe sine Bisericii. Am apreciat dragostea sa și susținerea acordată fraților din Basarabia de-a lungul anilor, fiind unul dintre cei care cunosc specificul misiunii ierarhilor din afara României.

Acum, la ceas aniversar, admirând inima bună și dragostea avramică, lucrarea pastoral-misionară, didactică, publicistică și culturală din cei 90 de ani de viață, peste 50 de ani arhierie și 65 de ani de slujire la Altarul Bisericii străbune, ne rugăm Arhiereului celui veșnic să-i dăruiască Înaltpreasfinției Voastre sănătate deplină, putere de lucru, inspirație pentru a continua lucrarea de înnoire duhovnicească din eparhie, dar și pentru alte proiecte care să rămână moștenire în bogatul patrimoniu teologic, spiritual și cultural al istoricii eparhii a Aradului.

Să ne trăiți întru mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfinția Voastră!